Clipa suspendată

Sânii tăi în floare și buzele de fragă
Mi-au dăruit seninul, simțindu-te întreagă.
Aproapele de tine miros aromă tare,
Din rătăcirea firii o nouă zi răsare!

Ai fost pentru o oră nălucă nălucită,
Din pânză fermecată, din marmore cioplită.
Strălucind frumoaso, m-ai prins în joc de stele,
Cu degetele tale, subțiri, ca de inele...

În nopțile de veghe mă dor genunchii tăi
Și uit ca prin miracol de monștri și călăi...
Vestală ideală a sufletului meu,
Înalți întru credință un blestemat ateu!

Dragostea de tine o caut în tăcere
Și mușc din sărutatre ca dintr-un coș cu mere...
Femee nestemată, de versuri risipită,
Poetă adorată, trădare și ispită!